Un glas potolit, aproape timid, alunecând fără grabă: un vers, două, trei. Pauză. Respirație. Cuvânt. Respirație. Pauză. Vers. Și încă un vers. De o fragilitate aproape palpabilă în sala neagră. Îi citisem câteva poezii înainte. Ele mi-au părut scrise furtunos, grăbit, dur. Mi-a fost greu să asociez blândețea vocii cu asprimea poeziilor pe care le știam. Și totuși era Gabi Eftimie. Citea din volumul „Sputnik în grădină”.
Maria Preoteasa, 24 septembrie 2020 | joi seara la Apollo11 s-au auzit vocile scriitoarelor românce, aflate la început de drum sau având în spate o experiență de ani și volume publicate. Gala premiilor Sofia Nădejde pentru literatură scrisă de femei a adunat laolaltă prozatoare, poete și femei care fac critică literară (iar premiile au fost oferite atât pentru debut la proză și poezie, cât și pentru un anume roman de poezie sau de proză.) Am simțit emoția, neliniștea, încântarea sau entuziasmul care străbăteau din glasurile lor. Să am ocazia de a întâlni, de a asculta și de a fi acolo cu femei pe care le admir și de care doar auzisem înainte? O ditamai o-por-tu-ni-ta-tea; nu am ratat-o. De când am participat la atelierele de poezie organizate în cadrul festivalului Super anul acesta (un fel de km 0 pentru mine în vastul tărâm al poeziei contemporane) mi s-au deșteptat detectorii de evenimente „de astea”. E adevărat, de Gala Premiilor Sofia Nădejde am aflat de la Seeding Knowledge și grupul fain al programului Viitor prin Educație, căreia îi rămân recunoscătoare pentru următorii 100 de ani.
Am plecat de acolo cu mai multe nume și titluri pe care sunt nerăbdătoare să le descos. Gala mi-a trezit gustul pentru citit și m-a inspirat să caut nume românești. Pentru că sunt și sunt valoroase. Pentru că literatura de care am aflat acolo nu se face la școală, părinții nu-ți zic de ea și nu e un subiect popular de bârfă între colegi. Astfel, un segment aproape invizibil pentru elevii obișnuiți ca mine și-a găsit o reprezentare fidelă zic eu în acest eveniment. Adică am înțeles și eu că femeile scriu și au scris în România. Că munca lor nu e încă în manuale sau că nu l sunt studiate operele: de mine și de generația mea ține probabil să schimbăm asta. De aceea, anul viitor vreau să aduc cu mine mai multă lume, poate le trezesc și altora „boala” asta. Și să le susțin pe scriitoarele pe care le admir. Că tot veni vorba, m-am bucurat și super-entuziasmat când am văzut ca Deniz Otay a câștigat premiul la categoria Debut-Poezie. Foarte tare și cât mai multe momente mișto, Deniz! Poezia e mai degrabă savurată în liniștea și singurătatea cărții, tu și poezia, decât în grup. E motivul pentru care nu mi se pare ușor să citești poezie în picioare cu toată lumina în cap și cu o groază de ochi zgâindu-se la tine de pe scaune. Iar Deniz cred eu că a știut să inducă starea de suspans și de nesiguranță a poemului ei ascultătorilor. Să-i facă să îl simtă, să îl aproape-vadă.
Ca încheiere, vă urez tuturor să nu ratați evenimentul anul viitor. Până atunci, iată o listă cu unele dintre scriitoarele și/sau operele citite:
- Olga Ștefan – „In canto”
- Mariana Codruț – din volumul „Pulsul nu poate fi minimalist”
- Gabi Eftimie – din volumul „Sputnik în grădină”
- Ioana Pârvulescu – „Prevestirea”
- Simona Sora – „Complezența”
- Veronica Niculescu – „Toți copiii librăresei”
- Lavinia Braniște – „Sonia ridică mâna”
- Adina Popa
- Corina Săbău
- Anastasia Gavrilovici – din volumul „Industria liniștirii adulților”
- Monica Stoica – „Fetele visează electric”
- Valentina Șcerbani – „Orașul promis”
- Ioana Stăncescu – „Tot ce i-am promis tatălui meu”
- Ema Stere- „Copiii lui Marcel”
- Nora Iuga – „Hipodrom”
N.B. Articolul a fost scris de Maria Preoteasa, o adolescentă de 17 ani cu spirit analitic și talent la scris, unul dintre beneficiarii programului educațional Viitor prin Educație.
Mai multe despre Premiile Sofia Nădejde, puteți aici: Premiile Sofia Nădejde.
Mai multe despre programul educațional Viitor prin Educație, puteți afla aici:
Photo credits: Facebook Premiile Sofia Nădejde